E deja a doua luna din primavara, stiu. Si totusi abia astazi am simtit-o profund, deplin...inauntrul fiintei mele. Am respirat soare, l-am lasat sa-mi invadeze retina, arterele, gandurile. Am incercat sa capturez vantul, dar plamanii mei n-au reusit sa-l tina pentru mult timp in prizonierat si, razbunandu-se, strengar, imi lua la dans pletele. Si doar frinturi din luminile apusului au ramas captive in obiectivul aparatului de fotografiat- firimituri de perfectiune ingradite in camasa de forta a concretului.
Pe una dintre cele sapte coline ale Iasiului, am restabilit astazi comunicarea cu mine... cea de ieri.
Pe una dintre cele sapte coline ale Iasiului, am restabilit astazi comunicarea cu mine... cea de ieri.
Un comentariu:
foarte tare...
Trimiteți un comentariu