Acest blog este facut sa ramina pentru posteritate. L-am numit "E Body" - dintr-o gluma de la cursurile de Comunicare ale domnului profesor Dan Stoica, cred ca dumnealui detine patentul - pentru ca toti stim ca daca E-urile au supravietuit si promotiei noastre, e un semn. "E Body" e menit sa ne inregistreze pe noi, cei de acum si sa ne fotografieze/filmeze/citeze constant pina la intilnirea de 10 ani, cind toti vom fi mai destepti, mai ridati si mai bogati ;).
Nu v-ar placea ca acesta sa devina si sa ramina LOCUL NOSTRU, aici sa ne revedem dupa ce terminam cu licenta, aici sa postam despre vacantele de peste vara, aici sa vedem poze de la nunta lui Casian si de la cea a Tatianei Iepuras, in fine, poze cu noi, in general? Aici sa ne spunem unul altuia cum ne merge la vinatoarea de job-uri, cine pe unde mai este, care vor ajunge la Bucuresti, vor ramine in Iasi sau vor pleca la Hong Kong, aici sa se tina evidenta bebeilor?...
Ar fi un precedent, din cite stiu nu mai exista o astfel de cafenea unde generatiile trecute sa se revada asa... Si daca tot am fost mai imprastiati de felul nostru, hai sa ne coagulam acuma, la final, ca intr-un aspic in care sa raminem mereu impreuna, tinuti laolalta de experienta - uneori paralela - a celor patru ani de facultate de Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii: 2004-2008.
Eu cred ca merita.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
eu zic sa incercam. why not? la urma urmei nu ne costa nimic, nici daca iese ceva nici daca nu. so... la mai multe postari!
http://photographira.blogspot.com/
Bravo pentru iniţiativă! Mulţumesc pentru invitaţie.
Imi pare o idee superba! Mai ales ca se apropie timpul cand internetul va ramane singurul nostru loc de intalnire. Imi pun mari sperante in acest blog si ii urez: La mai mult si la mai mare.
In legatura cu pozele de la nunta mea,chiar nu ma asteptam ca acest eveniment (foarte important, de altfel) sa starneasca atata atentie printre colegele mele. E o bucurie imensa, fara indoiala, sa te intregesti cu jumatatea iubita in fata lumii si in fata lui Dumnezeu. Le multumesc tuturor care m-au felicitat si s-au bucurat alaturi de mine, doar ca insistand prea mult pe acest eveniment, ma faceti sa simt ca aceasta este unica mea realizare, ca si cum eu n-as exista decat prin prisma acestei casatorii. Si e ciudat :( Este minunat, desigur, sa fii sotie si femeie iubita, dar acest statut nu ma schimba cu nimic: ramin aceeasi colega vesela, optimista si uneori, prea naiva. Constientizez pericolul si mi-l asum, caci e de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate :)
Trimiteți un comentariu