sâmbătă, 22 martie 2008

Voi n-ati observat?

Are si Iasul asta provinciile lui. Cea care imi place mult este zona Copou-Universitate. Treci pe langa oameni si despre ce vorbesc ei? Dictionare, cursuri, burse, ce mai e cu revista republi:k, iesi la teatru? etc. Coborand spre Fundatie, depasind intersectia aceea mereu aglomerata, discutiile astea se rarefiaza, zambetele dispar, oamenii isi pleaca ochii si tac. Iar daca vorbesc, vorbesc despre: cumparaturi, copii, chirii si caini vagabonzi.
Deja spre zona Garii, apare si sentimentul de frica, te tii bine de geanta si de buzunare si te rogi sa nu te calce vreo masina.
Ce e Iasul pentru tine? Ca pentru mine e Copou-Universitate...

vineri, 21 martie 2008

Mostre de poezie

Îndemn la luptă (Radu Gyr)

Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute,
care să lupte nu mai vor.
cât inima în piept îţi cântă
ce-nseamnă-n luptă-un braţ răpus?
Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici c-un steag mai sus?
Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
Sunt renunţările la vis.


Phenomenal Woman by Maya Angelou

Pretty women wonder where my secret lies
I'm not cute or built to suit a model's fashion size
But when I start to tell them
They think I'm telling lies.
I say It's in the reach of my arms
The span of my hips
The stride of my steps
The curl of my lips.
I'm a woman
Phenomenally
Phenomenal woman
That's me.

I walk into a room
Just as cool as you please
And to a man
The fellows stand or
Fall down on their knees
Then they swarm around me
A hive of honey bees.
I say
It's the fire in my eyes
And the flash of my teeth
The swing of my waist
And the joy in my feet.
I'm a woman
Phenomenal woman
That's me.

Men themselves have wondered
What they see in me
They try so much
But they can't touch
My inner mystery.
When I try to show them
They say they still can't see.
I say
It's in the arch of my back
The sun of my smile
The ride of my breasts
The grace of my style.
I'm a woman
Phenomenally
Phenomenal woman
That's me.

Now you understand
Just why my head's not bowed
I don't shout or jump about
Or have to talk real loud
When you see me passing
It ought to make you proud.
I say
It's in the click of my heels
The bend of my hair
The palm of my hand
The need for my care.
'Cause I'm a woman
Phenomenally
Phenomenal woman
That's me.

joi, 20 martie 2008

Pam param

Uite ca ma bag si eu pe felie Andra... :D. Apropo, si eu m-am bucurat sa vad fete noi - Andreea, Andra, Oana. Pana acum am mai comunicat pe mess sau facebook sau altele de genul asta, dar parca e alta viata sa poti saluta omul face tu face.

Probabil ca o sa aratam destul de ciudat (unii ar spune penibil) scriind pe blogul asta. Mie mi se pare o idee buna si daca tot au fost atatea discutii cu libertatea de exprimare si manifestare, macar sa vedem si noi cum sta treaba nu?

Mi-ar face mare placere sa mai postez cate ceva din cand in cand, sa mai dam semne de viata unii altora si sa mai citesc, ascult, vad ce au facut altii intre timp. Asa am inteles eu intentia acestui blog - pus si simplu o platforma pe care sa venim in comun si sa impartasim ce mai e cu noi si nu o sala de forta pentru polemici, dezbateri, certuri si ironii. Sper sa putem realiza asta.

Pana una alta, eu sunt putin cam ca Andra... desi nu am fost plecata din localitate, am fost deplasata pe alta planeta cu serviciul. Acum sunt "a free man" cum s-ar spune, pentru ca mi-am luat inima in dinti si am plecat, ca sa am ceva timp si pentru viata mea. So, parca sunt iesita din coma, incercand sa recuperez timpul pierdut iar daca nu pot face asta, macar sa profit de cel care vine. Si astept un weekend cu mult soare ca sa imi scot prietenii la o sedinta foto prin oras. Sa pun ceva nou pe blog. apropo... asta mai fac eu http://photographira.blogspot.com/ . ne putem face reclama, nu? :D

hai la mai multe!

miercuri, 19 martie 2008

Mda...

Bun, ca acu aflu si eu ce se intampla si a cui a fost ideea (de altfel, laudabila).
Ieri am fost cu toti sa ne pozam pentru albumul de promotie sau cum s-o numi.
As vrea sa tin minte ziua de ieri cand o sa ma uit la fotografiile respective.
Lume suparata ca n-o sa iasa poza cum trebuie, ca bate vantul si parul se duce-n toate directiile, "intepaturi" intre cele doua tabere care au propus firme diferite pentru banchet si curs festiv, studenti veniti in fuga, ca aveau joburi sau lucruri urgente de facut.
Eu? Fumatoare de vreo sapte luni, cu gandul ca-mi moare pisica de foame acasa, cu bucuria sa-i mai vad pe colegii mei si sa-i intreb cand e nunta, cum e cu licenta si incotro se duce viata lor.
Nu m-am suparat ca n-am iesit bine in poza, ca nu-mi luasem camasutza alba, ca eram trezita de la 6 dimineata si ca nu-mi bausem cafeaua. Lucruri mici, dupa care o sa tanjesc peste 5, 10, 50 de ani...
Am devenit imuna la rautati, la greutati mici, zilnice. Mi-e draga viata in general si viata mea, in particular. Mi-e draga lumea cu tot ce are ea.
P.S. Va rog nu ma trimiteti la concert Fuego!

marți, 18 martie 2008

He, he!... :)

Pentru ca am primit unele obiectii, cum ca "de ce puii si pisicii mei n-ai zis ca tu ai facut blogul asta?", ma simt si ma prezint: Ionela-Cristina Raciu.
Inca o chestiune, pentru cei interesati: voi vreti ca lucrurile continute de acest blog sa fie facute publice sau sa avem acces la ele doar noi, promotia 2004-2008? Astept optiunile voastre. X:)

luni, 17 martie 2008

Eu cred ca merita(m)!

Acest blog este facut sa ramina pentru posteritate. L-am numit "E Body" - dintr-o gluma de la cursurile de Comunicare ale domnului profesor Dan Stoica, cred ca dumnealui detine patentul - pentru ca toti stim ca daca E-urile au supravietuit si promotiei noastre, e un semn. "E Body" e menit sa ne inregistreze pe noi, cei de acum si sa ne fotografieze/filmeze/citeze constant pina la intilnirea de 10 ani, cind toti vom fi mai destepti, mai ridati si mai bogati ;).

Nu v-ar placea ca acesta sa devina si sa ramina LOCUL NOSTRU, aici sa ne revedem dupa ce terminam cu licenta, aici sa postam despre vacantele de peste vara, aici sa vedem poze de la nunta lui Casian si de la cea a Tatianei Iepuras, in fine, poze cu noi, in general? Aici sa ne spunem unul altuia cum ne merge la vinatoarea de job-uri, cine pe unde mai este, care vor ajunge la Bucuresti, vor ramine in Iasi sau vor pleca la Hong Kong, aici sa se tina evidenta bebeilor?...

Ar fi un precedent, din cite stiu nu mai exista o astfel de cafenea unde generatiile trecute sa se revada asa... Si daca tot am fost mai imprastiati de felul nostru, hai sa ne coagulam acuma, la final, ca intr-un aspic in care sa raminem mereu impreuna, tinuti laolalta de experienta - uneori paralela - a celor patru ani de facultate de Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii: 2004-2008.
Eu cred ca merita.